”Să Valorificăm - Gestionăm - Restaurăm – să Iubim Zonele Umede” – este un apel la acțiune pentru zonele umede, fiind punctul central al campaniei din acest an. Este un apel de a investi capital financiar, uman și managerial pentru a salva zonele umede ale lumii de la dispariție și pentru a le restaura pe cele pe care sunt degradate.
În 1971 a fost semnată Convenția Ramsar, un act internațional care stabilește reguli de protecție a ecosistemelor formate din zone umede. Astfel, anual, la data de 2 februarie se marchează Ziua Mondială a Zonelor Umede (World Wetlands Day), care semnifică semnarea acestei convenții, în special ca habitat al păsărilor acvatice.
Zonele umede de importanţă internaţională (zonele Ramsar) reprezintă teritorii şi (sau) întinderi de apă care includ diferite tipuri de ecosisteme umede şi corespund Criteriilor de evidenţiere a zonelor umede de importanţă internaţională ale Convenţiei Ramsar, deţinînd o bogată diversitate biologică şi avînd un rol important pentru păsările acvatice. Ecosistemele desemnate ca fiind zone umede pot fi atât naturale cât și antropice. Pot fi ape stătătoare sau curgătoare și pot fi constituite atât din apă dulce, cât și sărată sau salmastră. Exemple de astfel de ecosisteme: o mlaștină, un lac, un râu, o oază, o vale inundabilă, o luncă, o pădure de mangrove, o plajă nisipoasă, o deltă sau un estuar.
Obiectivul declarat al Convenției este acela de a conserva zonele umede, fauna și flora care servesc ca habitat al păsărilor acvatice, iar pe de altă parte constituie cele mai importante resurse de valoare economică, naturală, științifică și recreativă. Aceste zone acoperă doar 1% din suprafața planetei, dar au o importanță vitală în schimburile bio-geo-chimice dintre uscat, atmosferă și sistemele hidrologice, la scară regională și globală.
Potrivit Convenției Ramsar, alegerea acestor zone se bazează pe rolul internațional pe care îl au din punct de vedere ecologic, botanic, zoologic, hidrologic, ținând seama de importanța lor ca habitat pentru păsările acvatice în toate anotimpurile. Totodată, Convenția stabilește pentru statele părți, în primul rând, cerința de a elabora și aplica planurile de amenajare, astfel încât să fie favorizată conservarea acestor zone prin crearea de rezervații și prin utilizarea rațională a rezervelor lor.
Potrivit informației de pe pagina web ”Ramsar Sites and the List of Wetlands of International Importance”(Siturile Ramsar și Lista zonelor umede de importanță internațională) https://rsis.ramsar.org/, sunt înscrise, până în prezent, 2435 situri, însumând o suprafață totală de 254,685,425 ha.
Rezervaţia biosferei. Nuferi la Prutul de Jos. Foto: Natura.md. Sursa: www.ecopresa.md
Republica Moldova a ratificat Convenția asupra Zonelor Umede de Importanţă Internaţională, în special ca habitat pentru pasările acvatice, prin Hotărârea Parlamentului nr. 504-XVI din 14 iulie 1999 şi a devenit membru al acestei Convenţii în iunie 2000, atunci când zona „Lacurile Prutului de Jos” (19152,5 ha), a fost inclusă în Lista zonelor umede de importanţă internaţională. A doua zonă umedă acceptată de Secretariatul Convenţiei este reprezentată de aria naturală „Nistrul Inferior” (60000 ha), care cuprinde sectorul de luncă a Nistrului de Jos dintre comunele Copanca şi Palanca. În septembrie 2005 în Lista zonelor umede de importanţă internaţională a fost inclusă zona „Unguri- Holoşniţa” (15553 ha). Prin Hotărarea Guvernului nr. 665 din 14.06. 2007 a fost aprobat Regulamentul - cadru al zonelor umede de importanţă internaţională, care stabileşte sarcinile, principiile generale de gestionare şi finanţare, precum şi regimul de pază şi protecţie a zonelor umede de importanţă internaţională.
Deci, în Republica Moldova există trei arii naturale protejate cu statut de zonă umedă de importanţă internaţională, cu o suprafaţă totală de 94705 ha.
Descrierea succintă a zonelor umede de importanţă internaţională din Republica Moldova, puteți să o citiți în continuare:
- Lacurile Prutului de Jos - Zona Ramsar Nr.1029 “Lacurile Prutului de Jos” a fost prima zonă Ramsar desemnată în Moldova la 20.06.2000. Zona este amplasată în partea de sud-vest a Republicii Moldova, între oraşul Cahul şi satul Giurgiuleşti în partea inferioară a luncii fluviului Prut, ce serveşte ca hotar de vest al zonei şi în acelaşi timp reprezintă hotarul de stat între Republica Moldova şi România. Lungimea totală a zonei este de 147,36 km, suprafaţa totală constituind 19152 ha, inclusiv 14400 ha de zone umede.
Teritoriul cuprinde lunca îngustă a râului cu terasele adiacente acestuia, în unele locuri intersectate de ravene. Nivelul apei din lacul Beleu în mare măsură depinde de nivelul apei din Dunăre şi din Prut şi variază în dependenţă de inundaţiile de primăvară şi vară. Apele din Prut se varsă în lac prin două canale. În anii secetoşi lacul se poate usca şi astfel diversitatea biologică a zonelor umede este adaptată acestor cicluri. Lacul Beleu prezintă un mare interes ca monument al naturii de o mare valoare ştiinţifică, culturală şi estetică. Lacul Manta este situat între oraşul Cahul şi s. Brânza. S-a format în rezultatul conjuncţiunii unor lacuri naturale vechi interconectate de canale naturale. Lacurile Beleu şi Manta reprezintă nişte ecosisteme unice. Ambele lacuri pot fi considerate naturale sau cel puţin aproape de naturale după caracteristice viiturilor. Lacul Beleu are o mare însemnătate nu numai pentru republică, ci şi pentru statele vecine, deoarece este un loc de trai şi de popas pentru multe păsări de apă. E destul de bogată şi lumea plantelor.
Pe lângă Prut şi cele două lacuri naturale, mai există şi bazine acvatice mai mici în lunca inundabilă, precum şi afluenţi minori ai Prutului care se usucă în timpul verii. Zona mai cuprinde lunci păşunabile şi păşuni uscate pe versanţi, precum şi păduri riverane. O parte extinsă a luncii inundabile, în special în partea de nord a zonei, a fost supusă drenajului pentru producerea culturilor agricole (cereale, viţă de vie, legume), dar în prezent doar 40% din sistemul de irigare este operaţional. Printre principalele habitate aici sunt prezente: fluviul cu 7,11 km2 sau 2,9%, lacurile naturale cu 38,14 km2 sau 15,57%, mlaştini cu 12,98 km2 sau 5,03%, bazine piscicole cu 15,89 km2 sau 6,49%, păduri riverane cu 7,84 km2 sau 4,02%.
Printre speciile rare de floră remarcabilă sunt prezente: Adonis vernalis L., Bulbocodium versicolor (Ker.,.Gavl) Spreng, Vitis sylvestris C .C.Gmel, Colchicum ancyrense B, .L.Burtt, Ephedra distachya L, Fraxinus pallisae Wimott,Helichrysum arenarium (L.) Moench, Nymphaea alba L., Ornithogalum oreoides Zahar ., Salvinia natans (L.) All, Thelipteris palustris Schott, Trapa natans L.
Printre speciile de mamifere, în zona dată au fost înregistrate în număr de 39 de specii, dintre care 5 sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei (CRM), 203 specii de păsări, dintre care 27 sunt incluse în CRM, 5 specii de reptile, dintre care 2 sunt incluse în CRM, 9 amfibieni (1 inclusă în CRM) şi 41 de specii de peşti (inclusiv 5 specii introduse) (6 în CRM). Mai apar aici şi câteva specii de păsări migratoare incluse în Lista Convenţiei de la Bonn.
Printre speciile rare de mamifere care se întâlnesc pe teritoriul dat, pot fi menţionate: vidra, pisica sălbatică, chiţcanul cu abdomen alb, hermelina, nurca europeană ş.a. Tot aici pot fi observate broasca ţestoasă de baltă, şarpele cu abdomen galben, tritonul crestat, buhaiul de baltă, broasca de câmp.
De asemenea, aici pot fi întâlnite numeroase păsări rare, cum ar fi: egreta, lebăda, lopătarul, pelicanul, cormoranul-mic, călifarul-alb, pescăruşul-albăstriu ş.a. Dintre cele 203 specii de păsări observate aici, 139 utilizează zona dată pentru cuibărire, cum ar fi Aythya nyroca, Ciconia ciconia, Hieraaetus pennatus, Phalacrocorax pigmeus, unele dintre ele periodic - Aquila pomarina, Ardeola ralloides, Asio flammeus, Cygnus olor, Ciconia nigra, Dryocopus martius, Pernis apivorus, Platalea leucorоdia, and Plegadis falcinellus. Pentru 36 de specii teritoriul serveşte ca loc de popas în timpul migraţiei: Anser erythropus, Branta ruficollis, Circus pygargus, Circus cyaneus, Cygnus cygnus, Columba oenas, Haliaetus albicilla, Pandion haliaetus, etc. Multe specii regulat vizitează zona pentru alimentare: Pelecanus onocrotalus, Pelecanus crispus, Egretta alba, sometimes appear Phoenicopterus roseus and Haemantopus ostralegus. Dintre speciile rare de peşti aici pot fi întâlniţi: Acipenser ruthenus, Umbra krameri, Leuciscus leuciscus, Leuciscus idus, Barbus barbus, Lota Iota, Aspro zingel, Silurus glanis, Aspius aspius, etc.
În zona respectivă există peisaje pitoreşti şi locuri demne de a fi vizitate. Aici au fost identificate monumente ale naturii: 2 monumente geologice şi paleontologice (depozite aluviale străvechi cu fosile ale faunei în satele Văleni şi Giurgiuleşti; un monument arheologic (Valul lui Traian (cca. 100 ani î.e.n.)) în satul Vadul-lui-Isac, 1 monument cultural (biserică ortodoxă (1805) în s. Brânza, un monument botanic (stejar străvechi) în s. Giurgiuleşti.
În această zonă, graţie diverselor habitate naturale, florei şi faunei variate, pe baza lacului Beleu a fost creată rezervaţia naturală de stat «Prutul de Jos» cu o suprafaţă de 1691 ha, având ca scop protecţia speciilor rare şi periclitate a florei şi faunei.
2. Nistrul Inferior - Zona Ramsar „Nistrul Inferior” Nr. 1316, recunoscută la 20.08.2003, este amplasată în partea de sud-est a Republicii Moldova, la 8 km în aval de oraşul Tighina şi 40 km distanţă de la oraşul Odesa. Este amplasată preponderent pe teritoriile raioanelor Căuşeni şi Ştefan-Vodă şi parţial Slobozia de pe malul stâng al Nistrului. Suprafaţa zonei constituie cca. 60000 ha.
Teritoriul se întinde pe lunca fluviului cu o lăţime variabilă, într-o zonă de meandrare puternică şi pe terasele adiacente. El cuprinde o parte din deltă, iar insula Turunciuc deja după hotarul Moldo-Ucranian se mărgineşte cu limanul Nistrului. Zona dată reprezintă un complex de habitate naturale şi transformate din lunca Nistrului, unite prin fluviu şi canalul ce s-a format în urma construcţiei digului naţional anti-viitură. Nucleul principal îl constituie sectorul natural «Lunca Talmaza», cu o suprafaţă de 1503 ha, ce include masive de pădure cu numeroase poieni, un lac (24 ha), braţul mort în formă de buclă închisă, canale cu flux permanent sau periodic, băltoace, mlaştini, lunci şi terenuri agricole abandonate. Fluviul formează aproximativ 30 de meandre, multe dintre care sunt parţial sau în întregime închise. Unele meandre ale fluviului conţin grădini şi câmpuri, majoritatea cărora sunt însoţite de perdele forestiere. De-a lungul malului drept pe alocuri sunt prezente heleşteie piscicole. Malul stâng al Nistrului este protejat cu preponderenţă de perdele forestiere. Terenurile cultivate ocupă restul luncii până la hotarul moldo- ucrainean.
Diversitatea iniţială a condiţiilor naturale este legată atât de influenţa fluviului puternic meandrat, cât şi de eterogenitatea teritoriului. Cele mai mari înălţimi ating 193 m de-asupra nivelului mării pe cumpenele apelor la vest de comuna Talmaza, iar cele mai mici – minus 1.75 m, se află pe teritoriul luncii între comunele Crocmaz şi Olăneşti, înălţimea medie fiind de 22 m de-asupra nivelului mării. Toţi factorii enumeraţi mai sus contribuie la o înaltă reprezentativitate de specii de plante şi diversitate a ecosistemelor habitatelor amplasate de-a lungul Nistrului de Jos.
Abundenţa specifică şi numerică a florei şi faunei este determinată de diversitatea excepţională de biotopuri naturale şi semi-naturale, care numără 20 tipuri, ce cuprind biotopuri acvatice, de păduri de luncă şi de colină, de stepă, etc.
Pădurile de luncă sunt reprezentate pe teritoriile respective de către toate formaţiunile de pădure din regiunea Nistrului de Jos, inclusiv de comunităţi rare pentru Moldova de Fraxinus; s-au păstrat de asemenea arboreturi naturale foarte vechi. Lunca Talmaza reprezintă cel mai integru masiv de pădure pe Nistru, ce conţine de asemenea multe obiective acvatice de diferite dimensiuni şi regimuri hidrologice, locuri înmlăştinite de dimensiuni mici şi mari, lunci, etc.
Pădurile de colină sunt reprezentate preponderent de plantaţii artificiale sau de arboreturi degradate, multe dintre care având un nivel anormal de reproducere, dar există de asemenea zone preţioase acoperite cu asociaţii din stejar pufos (Quercus pubescens) cu reproducere semincieră. Fiind componente ale silvostepei, ele conţin poieni frumoase cu asociaţii ierboase de stepă cu plante deosebit de rare în Moldova. Totuşi, pentru a păstra aceste habitate preţioase de tip mediteranean, este necesară o administrare forestieră specială, deoarece şirurile succesionale nu pot fi restabilite pe o suprafaţă prea restrânsă.
Luncile şi stepele primare din ţară au fost distruse, cu excepţia câtorva fragmente neînsemnate; cu toate acestea, recent pe acest teritoriu au fost descoperite 60 formaţiuni ierboase, inclusiv unele primare. Există un potenţial destul de important privind restabilirea luncilor pe terenurile arabile, unde prelucrarea activă a solului a devenit neavantajoasă, ca rezultat al introducerii preţurilor de piaţă la carburanţi sau din cauza condiţiilor hidro- edafice. După transformarea antropogenă aici nu s-au păstrat mlaştini întinse. Toate biotopurile ierboase în mare măsură necesită restabilire.
Important de menţionat că teritoriul este integru şi structural bogat pentru populaţia îndeosebi de abundentă a păsărilor. Alternarea terenurilor agricole cu cele naturale creează condiţii atât pentru construirea cuiburilor, cât şi pentru nutriţia tuturor grupurilor ecologice ale ornitofaunei, inclusiv ale celor periclitate şi vulnerabile – răpitorii de zi şi reprezentanţii complexului zonelor umede. Teritoriul este situat pe artera transfrontalieră nistreană de migraţie a păsărilor şi include un punct important de odihnă şi hrană, unicul de valoare reală după lacul de acumulare Dubăsari. Mai mult ca atât, probabil aici este unicul loc din Moldova de concentrare în masă a păsărilor hidrofile.
Teritoriul este folosit pe larg pentru nutriţie de către păsările din complexul zonelor umede, care sosesc din Ucraina. Printre ele se observă cu regularitate stoluri de Plegadis falcinellus (o specie rară – un indicator al bălţilor bine păstrate) în număr de 200-300 de păsări, pelicani, un număr foarte mare de stârci (stârcul galben Ardeola ralloides, egreta mică Egretta garzetta, egreta mare E. alba, etc.), cocostârcul alb Ciconia ciconia, unele păsări răpitoare (gaia neagră Milvus migrans, şorecarul comun Buteo buteo, vinderelul roşu Falco tinnunculus, şoimul rîndunelelor F. subbuteo), etc. În total numărul speciilor de păsări atinge 190, 95 dintre ele cuibărind aici şi 95 fiind migratori şi migratori sezonieri.
Pe terasele superioare locuiesc populaţii viabile a 3 specii de şerpi foarte rari în Moldova: şarpele-lui-Esculap Elaphe longissima, şarpele-de-alun Coronella austriaca, inclusiv şarpele-cu-patru-dungi Elaphe quatuorlineata cu o populaţie destul de mare, iar pe teritoriul luncii – posibil cea mai numeroasă populaţie de broaşte ţestoase de baltă (Emys orbicularis). Tot aici poate fi întâlnit buhaiul de baltă Bombina bombina şi brotăcelul Hyla arborea..
Dintre mamifere aici pot fi întâlnite: vulpi, iepuri, cârtiţe, jderi de piatră, dihori, bursuci (bursucul este îndeosebi de numeros în Lunca Talmaza). Căprioarele sunt destul de numeroase printre copitate, mistreţul este obişnuit pe aici, dar nu atât de numeros şi apare mai des în zonele umede. Aici locuieşte una dintre cele mai viabile două populaţii ale cerbului nobil pe teritoriul Moldovei. Dintre speciile rare protejate de stat aici pot fi întâlnite: nurca europeană, vidra, pisica sălbatică, hermelina.
Pe teritoriul acestui sector natural se găsesc cel puţin 12 specii de lilieci, numărul total al populaţiilor acestora fiind de cca. 12000 de indivizi, printre care sunt prezente speciile rare: noptarul-cu-urechi-mari, nictalul gigantic. Tot aici sunt prezente cel puţin 18 specii de reptile şi amfibieni.
Libelulele – un taxon de insecte caracteristic zonelor umede, numără 34 de specii, adică 64% din numărul estimat de specii din Moldova, fapt ce indică o concentrare impunătoare a reprezentativităţii speciilor. Ecosistemele acvatice numără 83 specii de peşti.
De menţionat, că multe specii de amfibieni, reptile, mamifere şi mai ales păsări, care populează acest teritoriu sunt incluse în listele Convenţiei de la Berna, multe sunt prezente în Cartea Roşie a Moldovei şi a Ucrainei.
Din cauza unor circumstanţe, flora est-europeană este reprezentată foarte puţin în listele internaţionale, doar 9 specii ce cresc în Moldova sunt incluse în listele speciilor strict protejate ale Convenţiei de la Berna, dintre care 7 sunt prezente pe teritoriul respectiv. Există mult mai multe specii incluse în Cartea Roşie, cum ar fi speciile de stepă (Sternbergia colchiciflora, Crambe tatarica, Convolvulus lineatus, etc), endemicul regiunii de nord-vest a Mării Negre (Astragalus dasyanthus) şi speciile de luncă (Maianthemum bifolium, Nymphaea alba, Vitis sylvestris, Euonymus nana). Din 244 de specii protejate de plante superioare în Moldova, 147 sunt prezente în flora Nistrului Inferior, iar 27 se întâlnesc numai aici.
În zona „Nistrul de Jos” sunt mai multe rezervaţii. Pădurile de colină sunt protejate în rezervaţiile naturale Copanca (167 ha), Leuntea (30 ha). Lunca Talmaza include o rezervaţie de resurse de sol (200 ha), rezervaţiile naturale în luncă, pădurea Olăneşti (108 ha) şi Mlaştina Togai (50 ha) sunt amplasate în meandrele cursului principal, rezervaţia peisagistică „Pădurea turcească” (224 ha) ocupă două dintre meandrele braţului mort. Toate rezervaţiile menţionate sunt ocrotite de stat.
În zona dată sunt cunoscute 40 de monumente arheologice de diferite culturi şi epoci, de exemplu, cimeriene, getice, sarmaţiene şi altele (nu toate sunt identificate). Unele dintre ele pot fi pregătite pentru demonstrare, iar ruinele unei localităţi vechi (comuna Palanca) sunt accesibile şi actualmente. Mai mult ca atât, majoritatea localităţilor au fost întemeiate în secolele XV-XVI şi pot servi drept surse de descoperiri interesante în stratul cultural de depuneri. În zona dată au fost descoperite 3 monumente paleontologice cunoscute de faună meotică din Miocenul Superior, teritoriul în întregime constă din depuneri paleontologice în regiunea gurii fluviului, iar pe baza peisajelor din pietre se poate uşor crea o expoziţie.
Pe teritoriul sectorul natural «Talmaza» există un loc de întruniri tradiţionale ale turiştilor care organizează competiţii la tehnica turismului acvatic şi, de asemenea, traversări ale traseului acvatic Nistru – Marea Neagră, care funcţionează de mulţi ani. Aici este comodă efectuarea pe fluviu a plimbărilor cu caiacul şi cu alte bărci sportive, iar la intrare în braţul Turunciuc se află un fragment complicat de terasă. Aceasta permite organizarea armonioasă a unei odihni active a populaţiei de diferite categorii de vârstă, îmbinând elemente de plimbări cu slalomul nautic, care face parte din grupul sporturilor extremale şi este solicitat tot mai mult de către amatorii de odihnă activă din ţările dezvoltate.
Elementele de peisaj natural foarte impresionante includ: fragmente de gârneţ cu poieni frumoase; un fragment de stepă bine păstrat; o pădure străveche de luncă, meandre închise, zone umede pitoreşti. Posibilităţile de observaţie asupra naturii vii includ: elemente excelente de vegetaţie primară şi faună de insecte de stepă, inclusiv unele specii rare; puncte de observare ascunsă asupra păsărilor hidrofile şi de baltă, inclusiv şi a celor rare; un punct foarte comod de observare asupra migrării, se prea poate cel mai bun din regiune; pe teritoriul unor sectoare naturale în timpul plimbărilor este foarte probabilă întâlnirea şi efectuarea observărilor asupra cerbului nobil, căprioarelor, speciilor rare de şerpi, etc.; efectuarea observărilor asupra liliecilor cu ajutorul aparatelor.
Astfel, teritoriul conţine un potenţial esenţial din punct de vedere al turismului ecologic şi businessului recreativ pe baza antreprenoriatului local.
3.„Unguri-Holoşniţa” - Zona Convenţiei Ramsar Nr. 1500 „Unguri-Holoşniţa” a fost recunoscută oficial la 14.09.2005. Ea ocupă 15553 ha şi este amplasată în principal pe teritoriul raionului Soroca, parţial pe cel al raionului Ocniţa şi pe o mică porţiune din r. Donduşeni. Aceasta include terenuri şi bazine acvatice amplasate în perimetrul drumului Soroca- Otaci şi hotarului de stat de-a lungul fluviului Nistru şi se întinde de la nord-vest de satul Calaraşovca până la hotarul comunei Holoşniţa în partea de sud-est.
Regiunea cuprinde versanţi stâncoşi cu surpături, îndreptaţi spre fluviul Nistru, precum şi lunca îngustă de pe malul drept al acestuia. Sectorul este intersectat de 9 râuleţe mici, cel mai mare dintre care are lungimea de 7,6 km, tot aici sunt amplasate 9 lacuri. Pădurile acoperă o mare parte a versanţilor din această zonă (între Unguri şi Tătărăuca Nouă, Tătărăuca Nouă şi Balinţi, Cremenciug şi Holoşniţa), inclusiv şi gurile afluenţilor Nistrului. Cel mai mare masiv de pădure pe cumpăna apelor este amplasat în apropiere de s. Decebal. Aceasta reprezintă hotarul unui teritoriu extins de câmpie, unde sunt amplasate în mare parte terenuri agricole, precum şi cea mai mare livadă din regiune. Totodată această zonă cuprinde un sistem de pâraie, lacuri şi ravene abrupte. În această regiune pe Nistru sunt prezente 4 insuliţe mici.
Varietatea condiţiilor naturale în aceste locuri a creat o diversitate considerabilă a ecosistemelor, ce numără 6 tipuri acvatice şi 11 tipuri terestre şi de tranziţie.
Comunităţile natural de păduri sunt conservate pe versanţii calcaroşi abrupţi ale canionului fluviului Nistru care pe parcursul jumătăţii a doua a secolului 20 au fost împăduriţi pe o suprafaţă destul de mare. Deseori este imposibil de a face deosebire între pădurile naturale transformate şi plantaţiile mixte bătrâne. În mare parte acestea sunt formaţiuni de stejar care, după tăieri, sunt substituite cu carpen. În general ele se divizează în păduri reavăne şi uscate indiferent de speciile principale de arbori. În apropiere de cumpăna apelor sunt plantaţii artificiale pe bază de salcâm, iar plantaţiile de pin au fost create prin substituirea vegetaţiei petrofite în locurile stâncoase. Pădurile de colină formează 5 biotopuri ce menţin 22 de asociaţii.
Luncile şi stepele naturale sunt în mare parte transformate în terenuri arabile şi păşunabile, iar ceea ce a mai rămas din ecosistemele naturale sunt sărăcite. Ele cuprind 4 biotopuri şi cca. 20 de asociaţii ierboase.
Terenurile arabile agricole includ în principal câmpuri de culturi anuale şi livezi de meri pe coline. Zonele umede şi habitatele naturale de colină împreună cu terenurile agricole creează o integritate pentru marea parte a lumii sălbatice.
Pădurile oferă mediu de trai pentru 34 de specii de mamifere, 72 specii de păsări clocitoare, 9 de reptile şi 8 de amfibieni. Aici pot fi observate: iepurele, vulpea, jderul de piatră, bursucul, dintre copitate căprioara, mai sunt prezenţi şi şoarecele de câmp şi şoarecele scurmător.
În lunci cele mai numeroase păsări acvatice şi palustre sunt răţile (Anas platyrhynchos, A.querquedula, A. strepera, Aythya ferina) şi stârcii (Egretta garzetta, E. alba, Ardea cinerea. Phalacrocorax carbo, Larus argentatus, Hirundo rustica, Riparia riparia, Sturnus vulgaris, Emberiza schoeniclus), ce folosesc teritoriul dat pentru alimentare şi în timpul migraţiei. Congregaţiile de păsări au loc în sectoarele de adâncime mică ale fluviului. Multe păsări îşi petrec nopţile de-a lungul malului. Pe Nistru numărul de păsări acvatice şi palustre care iernează atinge cifra de 20 mii. Printre acestea domină diferite specii de raţe ( A. strepera, Aythya ferina, A. fuligula, Bucephala clangula, Larus argentatus). Mai sunt şi alte specii care iernează aici, cum ar fi: călifarul alb, stârcul cenuşiu, lebăda cântătoare, lebăda cucuiată, ferestraşul mare, ferestraşul moţat, ferestraşul mic, raţa roşie, corcodelul mic.
În total, datorită caracterului eterogen al teritoriului aici sunt 205 specii de păsări, dintre care 113 clocitoare şi pentru 198 de specii zona serveşte drept popas în timpul migraţiilor sezoniere sau vizitărilor; se mai întâlnesc cca. 37 de specii de mamifere; 10 de reptile şi 11 de amfibieni. Unele specii de vertebrate precum şi de insecte (în total – 8 specii populează teritoriul dat permanent) sunt incluse în Lista Internaţională Roşie a Uniunii Internaţionale pentru Protecţia Naturii (IUCN), adică se află în pericol de dispariţie la nivel global. Foarte multe specii sunt incluse în Cărţile Roşii ale Moldovei şi Ucrainei şi se află în Lista speciilor strict protejate ale Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa adoptată la Berna, Parte la care este şi Republica Moldova. Aici au fost identificate 49 de specii rare de plante, inclusiv 11 specii din Cartea Roşie a Moldovei, 7 – a Ucrainei şi plus la acestea 5 incluse în ambele Cărţi. Teritoriul dat este deosebit de valoros pentru Moldova din punct de vedere al protecţiei ferigilor, ce se află în întreaga ţară în pericol de dispariţie.
Această zonă este valoroasă şi din punct de vedere al patrimoniului cultural. Pe teritoriul dat există două mănăstiri: una destul de populară în apropiere de s. Calaraşovca şi una veche de o înaltă valoare culturală în apropiere de s. Rudi. S. Pocrovca reprezintă o aşezare a adepţilor religiei de rit vechi cu un stil deosebit de viaţă. Pe lângă aceasta, pe teritoriul dat sunt multe locuri pitoreşti, se cunosc mai mult de 60 de monumente geologice, paleontologice şi arheologice, în special între satele Arioneşti, Pocrovca, Rudi, Tolocăneşti, Tătărăuca Veche şi Decebal şi în aval de s. Cremenciug. Pădurile de colină sunt protejate în rezervaţia peisajeră Rudi-Arioneşti, care are o suprafaţă de 916 ha. În această regiune este evidenţiat monumentul naturii (botanic) Rudi-Gavan cu o suprafaţă de 49 ha. Cea de a doua rezervaţie peisajeră, Calaraşovca, cu o suprafaţă de 252 ha cuprinde suprafeţe împădurite cu aflorimente stâncoase, inclusiv unele cu vegetaţie de stepă. Dealul Casca de 37,6 ha amplasat la vest de s. Cremenciug este un monument geologic al naturii.
Această zonă reprezintă un potenţial bogat ce permite dezvoltarea turismului ecologic şi rural, folosind recunoaşterea internaţională a teritoriului, atunci când protecţia patrimoniului natural şi istoric poate contribui la dezvoltarea economiei locale. (Convenţia Ramsar şi zonele umede de importanţă internaţională în Republica Moldova. Societatea ecologică „Biotica”. Chișinău, 2008).
Pentru a vă imagina și admira frumusețea zonelor umede de importanţă internaţională din Republica Moldova, puteți să vizionați filmulețele, accesând link-urile, dar de asemenea sunt binevoite și excursiile în zonele acestea pitorești:
https://www.youtube.com/watch?v=4Ux4MiP6psM
https://www.youtube.com/watch?v=jFDDtwTPhuY
https://www.worldwetlandsday.org/share/-/detail/social-card-3
Surse:
https://romaniasalbatica.ro/ro/evenimente/ziua-mondiala-a-zonelor-umede
https://www.worldwetlandsday.org/
https://doxologia.ro/societate/documentar/ziua-mondiala-zonelor-umede-2-februarie
https://rsis.ramsar.org/ris-search/?pagetab=2&f%5B0%5D=regionCountry_en_ss%3AEurope
Convenţia Ramsar şi zonele umede de importanţă internaţională în Republica Moldova. Societatea ecologică „Biotica”. Chișinău, 2008.