Întrebări frecvente

Monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră (MRV) – instalații staționare și activități de aviație

Această secțiune a fost elaborată în baza Hotărârii Guvernului nr. 575/2024 (Regulamentul MRV), a Ordinului Ministrului Mediului nr. 111 din 16.06.2026 (Ghidul metodologic privind elaborarea planurilor de monitorizare) și a Ordinului nr. 113 din 18.06.2026 (Ghidul metodologic privind raportarea emisiilor). Abrevieri: GES – gaze cu efect de seră; PM – plan de monitorizare; RAE – raport anual privind emisiile; AM – Agenția de Mediu.

1. Cadrul general

Ce este mecanismul MRV?

MRV (monitorizare, raportare, verificare) este cadrul procedural și instituțional prin care se urmărește, se raportează și se verifică independent cantitatea de GES emisă de instalațiile staționare și de operatorii de aeronave, precum și datele tonă-kilometru din aviație. Scopul este garantarea calității, acurateței și transparenței datelor.

Temei: Ordinul nr. 111, Ordinul nr. 113, pct. 2 din Ghid; Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

Cine are obligația de a monitoriza și de a raporta emisiile?

Operatorii instalațiilor în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice, precum și operatorii de aeronave care desfășoară activități de aviație incluse în aceeași anexă. Obligația vizează emisiile de GES generate de sursele instalației și emisiile legate de activitățile respective.

Temei: art. 49 alin. (2) din Legea nr. 74/2024; pct. 3 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111; pct. 88 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Care sunt actele normative de bază?
  • Legea nr. 74/2024 privind acțiunile climatice;
  • Hotărârea Guvernului nr. 575/2024 cu privire la Regulamentul privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de GES provenite de la instalațiile staționare și activitățile din domeniul aviației (intră în vigoare la 16 noiembrie 2025);
  • Ordinul nr. 111 din 16.06.2026 – Ghid metodologic privind elaborarea planurilor de monitorizare;
  • Ordinul nr. 113 din 18.06.2026 – Ghid metodologic privind raportarea emisiilor;
  • Hotărârea Guvernului nr. 257/2026 privind acreditarea și cerințele aplicabile verificatorilor emisiilor de GES și Hotărârea Guvernului nr. 259/2024 (schema CORSIA), la care fac trimitere ghidurile.

Temei: pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024; pct. 5-6 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Ghidurile sunt obligatorii?

Ghidul privind raportarea are caracter consultativ și metodologic. În cazul unor neconcordanțe între ghid și actele normative (Legea nr. 74/2024, Hotărârea Guvernului nr. 575/2024), prevalează actele normative. Ambele ordine își încetează valabilitatea la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Temei: pct. 2 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113; pct. 5 din ambele ordine.

Unde pot fi găsite modelele de documente?

Agenția de Mediu publică pe pagina sa web oficială ultimele versiuni ale formatelor planurilor de monitorizare și ale rapoartelor. Ghidurile conțin, în anexe, următoarele instrumente:

  • Ordinul nr. 111: modelul PM pentru instalații (anexa nr. 3), modelul PM pentru aviație (anexa nr. 4), instrument opțional de evaluare a riscurilor (anexa nr. 5), instrument de evaluare a incertitudinilor (anexa nr. 6), instrument opțional de calcul al costurilor (anexa nr. 7);
  • Ordinul nr. 113: model RAE pentru instalații (anexa nr. 1), model raport de îmbunătățire pentru instalații (anexa nr. 2), model RAE pentru operatorii de aeronave (anexa nr. 3), model raport de îmbunătățire pentru operatorii de aeronave (anexa nr. 4).

Temei: pct. 2 din ambele ordine; anexele ghidurilor.

2. Planul de monitorizare (PM)

Ce este planul de monitorizare și de ce este necesar?

PM este instrumentul operațional prin care operatorul își implementează obligațiile de monitorizare. Acesta descrie metodologia de monitorizare, metodele de determinare, sursele de date, parametrii monitorizați, frecvența monitorizării, precum și controlul calității. PM trebuie redactat clar și suficient de detaliat pentru ca Agenția de Mediu să poată evalua metodologia propusă și conformitatea acesteia cu cerințele legale.

Temei: pct. 7-10 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111; pct. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

Cine aprobă PM și ce documente se depun pentru aprobare?

PM se aprobă de Agenția de Mediu și se aplică exclusiv în forma aprobată. Pentru aprobare, operatorul sau persoana desemnată de acesta prezintă:

  • cererea (denumirea, forma juridică, adresa juridică și IDNO-ul solicitantului);
  • PM elaborat conform formularului aprobat;
  • dovada conformității de determinare a volumului de emisii de GES și a activităților descrise în PM;
  • documentele care justifică utilizarea metodei de monitorizare în situațiile prevăzute de procedura de monitorizare și raportare.

Împreună cu PM se prezintă și documentele suport (de exemplu, dovezile privind respectarea pragurilor de incertitudine și analiza riscurilor), cu excepția instalațiilor cu emisii reduse. După aprobarea PM, AM înregistrează operatorul în Registrul național al emisiilor și transferului de poluanți în termen de 10 zile lucrătoare.

Temei: pct. 16, 23, 322 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024; pct. 16 și 243 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111.

Cum se definesc limitele instalației?

Limitele instalației (frontierele de monitorizare) delimitează perimetrul în care se includ toate emisiile relevante de GES, fără omisiuni și fără dublă contorizare. Se includ emisiile din funcționarea normală, din pornire și oprire, precum și din evenimente anormale. Singura excepție o reprezintă emisiile echipamentelor mobile folosite exclusiv pentru transportul de persoane sau bunuri. Limitele se descriu detaliat în PM (hărți ale amplasamentului, scheme tehnologice, lista surselor de emisii și a fluxurilor-sursă). Orice modificare a limitelor implică actualizarea PM și notificarea prealabilă a AM.

Temei: pct. 17-25 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111.

Cum se stabilește categoria instalației (A, B, C, cu emisii reduse)?

Categoria se determină pe baza emisiilor anuale medii verificate din perioada de monitorizare anterioară (fără CO₂ din biomasă și înainte de deducerea CO₂ transferat):

  • categoria A – până la 50 000 t CO₂(e) inclusiv;
  • categoria B – peste 50 000 și până la 500 000 t CO₂(e) inclusiv;
  • categoria C – peste 500 000 t CO₂(e);
  • instalație cu emisii reduse – emisii anuale medii verificate sub 25 000 t CO₂(e) (sau, dacă datele lipsesc, estimare prudentă pentru următorii cinci ani sub acest prag).

Dacă datele verificate nu sunt disponibile sau nu mai sunt reprezentative, se utilizează o estimare conservatoare.

Temei: pct. 26-31, 34-35 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111; pct. 46, 51, 172 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

Ce se întâmplă dacă depășesc un prag de categorie o singură dată?

O instalație care depășește pragul doar o dată în 6 ani nu este obligată să își schimbe categoria (de exemplu, o instalație din categoria A care emite 51 000 t într-un singur an). Operatorul trebuie însă să prezinte AM dovezi că pragul nu a fost depășit în ultimele 5 perioade de raportare și că nu va fi depășit în viitor. Dacă pragul este depășit a doua oară în următorii 5 ani, PM se ajustează la cerințele categoriei superioare. Pentru instalațiile cu emisii reduse, excepția temporară este posibilă numai dacă depășirea are caracter izolat și nu se repetă.

Temei: pct. 32-33, 36 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111; pct. 47 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

Cum se clasifică fluxurile-sursă?
  • de minimis – împreună sub 1 000 t CO₂ fosil/an sau sub 2%, dar nu mai mult de 20 000 t CO₂ fosil/an (se ia valoarea absolută cea mai mare);
  • minore – împreună sub 5 000 t CO₂ fosil/an sau sub 10%, dar nu mai mult de 100 000 t CO₂ fosil/an;
  • majore – fluxurile care nu se încadrează în categoriile de mai sus.

Temei: pct. 48 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

Care sunt simplificările pentru instalațiile cu emisii reduse?

Instalațiile cu emisii reduse pot utiliza un PM simplificat și pot aplica, ca nivel minim, rangul 1 pentru datele de activitate și parametrii de calcul (dacă nu se poate atinge o precizie mai ridicată fără efort suplimentar). De asemenea, ele:

  • nu sunt obligate să prezinte documentele suport (dovezi privind nivelurile minime, analiza riscurilor) și evaluarea incertitudinii;
  • pot determina cantitatea de combustibil sau material pe baza registrelor de achiziții și a variațiilor de stoc estimate;
  • sunt scutite de raportul de îmbunătățire ca răspuns la recomandările verificatorului (deși trebuie să țină cont de acestea);
  • pot utiliza analize efectuate de laboratoare neacreditate, cu dovezi simplificate privind competența acestora.

Ghidul introduce și noțiunea de „instalații simple” (de regulă categoria A sau B, care utilizează gaz natural sau combustibili comerciali standard, fără emisii de proces), pentru care se poate aproba un PM simplificat pe baza unei evaluări simplificate a riscurilor. Nu sunt eligibile pentru plan simplificat, printre altele, instalațiile care folosesc sisteme de măsurare continuă (CEMS), emit PFC sau N₂O, practică captarea și stocarea CO₂ sau aplică metodologia alternativă.

Temei: pct. 173-175 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024; pct. 243-249 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111.

Ce este evaluarea incertitudinii și trebuie depusă împreună cu PM?

Rangurile pentru datele de activitate sunt definite printr-o „incertitudine maximă permisă”. La depunerea unui PM (nou sau actualizat), operatorul demonstrează prin evaluarea incertitudinii, depusă ca document suport, că instrumentele de măsurare utilizate respectă aceste niveluri. Instalațiile cu emisii reduse sunt scutite de această cerință. Ordinul nr. 111 pune la dispoziție un instrument de evaluare a incertitudinilor (anexa nr. 6). Pentru operatorii de aeronave cerințele sunt mai simple și, în practică, nu se depune o evaluare detaliată a incertitudinii.

Temei: pct. 238-242, 327 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111.

Ce se întâmplă dacă nu pot aplica rangurile cerute?

Dacă aplicarea rangurilor cerute nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri excesive, operatorul furnizează o justificare (în PM sau în raportul de îmbunătățire). Costurile se consideră nerezonabile când suma estimată a costurilor depășește valoarea beneficiilor. Ordinul nr. 111 oferă un instrument opțional de calcul al costurilor (anexa nr. 7). Dacă ulterior măsurile devin fezabile, operatorul notifică AM modificarea PM și propune calendarul de aplicare. Metodologia alternativă („fall-back”) se aplică numai după aprobarea de către AM a PM modificat.

Temei: pct. 33, 35-39, 64, 281-283 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024; pct. 39 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

3. Modificarea planului de monitorizare

Când trebuie actualizat PM?

PM trebuie să reflecte permanent natura și funcționarea reală a instalației. Actualizarea este necesară, de exemplu, la schimbarea tehnologiilor, proceselor, combustibililor, materialelor, echipamentelor de măsurare sau sistemelor informatice, la apariția unor emisii noi, la corectarea unor date incorecte, în cazul neconformității PM cu cerințele legale sau ca urmare a propunerilor din raportul de verificare.

Temei: pct. 231 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111; pct. 21-22 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

Care este diferența dintre o modificare semnificativă și una nesemnificativă?

Modificările semnificative se notifică fără întârziere AM, care evaluează dacă necesită actualizare oficială a PM. Cazuri de modificări semnificative pentru instalații: schimbarea categoriei instalației sau a statutului de „instalație cu emisii reduse”, modificarea surselor de emisii, trecerea între metodologii (calcul/măsurare/alternativă), schimbarea rangului aplicat, introducerea de noi fluxuri-sursă, modificarea clasificării fluxurilor-sursă, modificarea valorii implicite a unui parametru, modificarea metodelor de eșantionare, analiză sau calibrare cu impact direct asupra preciziei. Modificările nesemnificative pot fi notificate până la 31 decembrie a anului în curs. Decizia finală privind semnificația modificării aparține AM; în caz de dubiu, modificarea se consideră semnificativă.

Temei: pct. 24-29 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024; pct. 232 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111.

În ce termen se solicită modificarea datelor în PM sau în Registru?

Operatorul solicită AM efectuarea modificării în PM în termen de 10 zile lucrătoare de la modificarea informațiilor care constituie modificări semnificative (pct. 28 și 29 din Regulament). În același termen de 10 zile lucrătoare se solicită și modificarea datelor operatorului în Registrul național al emisiilor și al transferului de poluanți.

Temei: pct. 30, 323 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

Este necesar să țin evidența modificărilor PM?

Da. Operatorul păstrează evidența completă a tuturor actualizărilor PM. Ghidul recomandă utilizarea unui „logbook” pentru modificările nesemnificative, versiunile depuse și aprobate ale PM și procedurile aferente.

Temei: pct. 34 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024; pct. 237 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111.

4. Raportul anual privind emisiile (RAE)

Ce este RAE și cine îl verifică?

RAE este documentul principal prin care operatorul raportează emisiile din anul calendaristic anterior, pe baza datelor monitorizate continuu conform PM aprobat. Raportul se completează exclusiv în formatele standardizate din anexele ghidului și se supune verificării unui verificator acreditat.

Temei: pct. 1, 3, 5 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113; pct. 274, 276 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

Când trebuie început procesul de pregătire a raportului?

Pregătirea trebuie inițiată din ultimele luni ale anului de monitorizare. Primul pas este contractarea verificatorului acreditat. La încheierea anului, operatorul completează RAE pe baza datelor colectate și îl transmite verificatorului.

Temei: pct. 4-5 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Are loc o vizită la fața locului?

În condițiile și cazurile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 257/2026 și de Hotărârea Guvernului nr. 575/2024, verificarea include și o vizită la fața locului. Operatorul asigură verificatorului accesul la toate informațiile relevante și implicarea personalului responsabil de monitorizare și raportare.

Temei: pct. 5 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Ce fac dacă verificatorul identifică erori sau neconformități?

Operatorul poate remedia erorile, neconformitățile sau abaterile înainte de finalizarea raportului de verificare. Măsurile corective pot include revizuirea datelor, actualizarea documentației sau notificarea AM. În cazul neconcordanțelor legate de activitatea verificatorului, se pot iniția proceduri formale de reclamație atât la nivelul verificatorului, cât și al organismului de acreditare (pct. 225 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2026).

Temei: pct. 6 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Cât timp trebuie păstrate datele și documentele de monitorizare?

Cel puțin zece ani. Documentele trebuie să fie disponibile atunci și acolo unde sunt necesare pentru fluxul de date și controale și se pun la dispoziția verificatorului la cerere. Datele incluse în Registrul național al emisiilor și al transferului de poluanți pot fi considerate păstrate de operator dacă acesta poate accesa datele respective.

Temei: pct. 270-273 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

5. Completarea modelului RAE pentru instalații staționare

Ce an se indică în câmpul „anul de raportare”?

Anul calendaristic pentru care sunt raportate emisiile, nu anul transmiterii raportului. De exemplu, pentru un raport depus în anul curent privind emisiile anului precedent, se indică anul precedent.

Temei: pct. 12 lit. a) din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Ce înseamnă mesajul „inconsistent!” în model?

Modelul semnalează astfel că unitățile de măsură ale datelor de activitate și ale factorului de emisie nu sunt coerente. Unitățile se aleg din listele derulante, iar verificarea automată ajută la prevenirea erorilor metodologice.

Temei: pct. 25 lit. c) din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Cum se raportează lacunele de date?

În Foaia G se indică fluxul-sursă afectat, motivul indisponibilității datelor, metoda alternativă utilizată pentru estimarea valorilor lipsă, perioada lacunei și rangul asociat datelor estimate. Lacunele trebuie documentate transparent, iar ipotezele și limitările se menționează în coloana de comentarii.

Temei: pct. 43-45 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

6. Rapoarte de îmbunătățire

Ce este raportul de îmbunătățire și în ce cazuri se depune?

Operatorii au obligația de a verifica periodic dacă metodologia de monitorizare poate fi îmbunătățită. Raportul de îmbunătățire poate avea două temeiuri:

  • raportul periodic – conform categoriei instalației (pct. 278-280 din Regulament);
  • raportul ca răspuns la raportul de verificare – când acesta menționează neconformități nesoluționate sau recomandări de îmbunătățire (pct. 284-286 din Regulament).

Temei: pct. 277-286 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024; pct. 235-236 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111; pct. 8 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Care sunt termenele de depunere a raportului de îmbunătățire?
  • instalații din categoria A – până la 30 iunie, o dată la cinci ani;
  • instalații din categoria B – până la 30 iunie, o dată la trei ani;
  • instalații din categoria C – până la 30 iunie, o dată la doi ani;
  • raportul ca urmare a raportului de verificare – până la 30 iunie a anului în care a fost emis raportul de verificare.

AM poate stabili o dată alternativă, dar nu mai târziu de 30 septembrie a aceluiași an. Raportul aferent verificării poate fi combinat cu raportul periodic.

Temei: pct. 278-279, 284-285 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

Poate fi prelungit termenul dintre rapoartele de îmbunătățire?

Da, dacă operatorul prezintă dovezi concludente că motivele privind costurile excesive sau imposibilitatea tehnică vor rămâne valabile o perioadă mai îndelungată. Perioada totală dintre rapoarte nu poate depăși trei ani pentru categoria C, patru ani pentru categoria B și cinci ani pentru categoria A.

Temei: pct. 280 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024.

În ce cazuri nu este necesar raportul de îmbunătățire?

Raportul ca urmare a raportului de verificare nu se depune dacă operatorul a remediat deja toate neconformitățile, a implementat recomandările și a efectuat modificările aferente ale PM. Instalațiile cu emisii reduse sunt scutite de raportul de îmbunătățire ca răspuns la recomandările verificatorului; conform Ghidului privind raportarea, ele îl transmit doar în situația în care sunt identificate neconformități.

Temei: pct. 173, 287 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024; pct. 8 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Ce trebuie să conțină raportul de îmbunătățire?

Detalii privind posibilitatea aplicării rangurilor superioare, justificarea tehnică sau financiară pentru metodele alternative, descrierea fiecărei măsuri propuse, calendarul de implementare sau dovezile privind imposibilitatea tehnică ori costurile nerezonabile. Dacă recomandările verificatorului nu conduc la îmbunătățirea metodologiei, operatorul prezintă o justificare în acest sens. Modelul pentru instalații este anexa nr. 2 la Ordinul nr. 113 (foile A–I: identificare, descrierea îmbunătățirilor, neconformități, recomandări, fluxuri-sursă, abordări bazate pe măsurători, abordări de rezervă, informații suplimentare, contabilitate).

Temei: pct. 236 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 111; pct. 286 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2024; Capitolul III din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.

Care este diferența dintre o neconformitate și o recomandare de îmbunătățire?

Neconformitățile impun acțiuni corective obligatorii pentru restabilirea conformității cu PM aprobat. Recomandările de îmbunătățire sunt sugestii ale verificatorului pentru optimizarea calității datelor și a metodologiilor; operatorul le analizează și fie le implementează, fie justifică (inclusiv prin analiză cost-beneficiu) de ce implementarea nu este fezabilă.

Temei: pct. 60-66 din Ghidul aprobat prin Ordinul nr. 113.